Another year is gone;
and I still wear
straw hat and straw sandal.
Descantec
Tu, sare mare,
Tu, miere mare,
Eu te încinz,
Te aprinz,
Tu să te încinzi,
Să te aprinzi,
Cum te incinzi,
Cum te aprinzi,
Aşa să se-ncingă
Aşa să se-aprindă
N. de chipul meu,
De trupul meu.
Să nu-i dai stare a sta,
Să-l încinzi,
Să-l aprinzi,
De chipul meu,
De trupul meu,
Cum se încinge
Vatra de foc,
Focul de vatră,
Aşa să se-ncingă
Inima-n N.
De chipul meu,
De trupul meu,
Cum plesneşte sarea,
Cum se-ncinge mierea,
Aşa să se-ncingă
Aşa să se aprinză
Aşa să plesnească,
Să nu se stăvească
Inima-n N.
De chipul meu,
De trupul meu,
Nici în lung,
Nici în lat,
Nici la noi în sat,
Să nu-i stare a sta,
Nici mâncare a mânca,
Nici hodin-a hodini,
Nici somn a durmi,
Până la mine a veni.
www.samaelwings.com
Dupa toate astea daca ma indragostesc ce ma fac? Cum de spatiul vital nu functioneaza dupa legile spatiului in care prea-plinul nu mai lasa loc? Cum de starile antagonice nu se resping? Cum de enorma oboseala mi se transforma in energie? Sa-mi permit eu acum sa tanjesc, sa imbratisez, sa lenevesc cu scop? Sa fie un paradox macabru ce ma poarta inspre o nefericire mult mai profunda, confirmandu-mi fatis asteptarile si schimband doar temporar fata orasului? Ma tem ca nu existi, ca esti una dintre vedeniile mele, chiar daca ele, ielele, sunt mai rele. Ele ma cearta noaptea, ma fac sa ma trezesc transpirata si sa caut inciudata marginile de sus ale plapumei, care s-au pierdut in invelitoare, si au nascocit o pozitie contradictorie cu legile fizicii. Ele cad rareori de acord cu mine cu privire la bunul mers al lucrurilor, propunandu-mi cand complicate variante de actiune de neconceput, cand banale solutii, oricum intotdeauna gresite. Tu nu esti asa…doar daca vreo blestemata de inchipuire nu imi va dovedi ca te inseli.
Bourdieu
Et lors même que l’on mobilise toutes les ressources de la vigilance professionelle et de la sympathie personnelle, on a peine à s’arracher à l’assoupissement de l’attention que favorise l’illusion du déjà-vu et du déjà-entendu pour entrer dans la singularité de l’histoire d’une vie et tenter de comprendre à la fois dans leur unicité et leur généralité les drames d’une existence. La démi-compréhension immédiate du regard distrait et banalisant décourage l’effort qu’il faut accomplir pour crever l’ecran des mots communs dans lesquels chacun de nous vit et dit ses petites misères comme ses plus grands mahleurs.
Gata
Se apropie. O simt, imi vorbeste, ma bantuie. Imi contesta totul pana nu mai ramane nimic, nici macar corpul meu. Imi da solutii iluzorii si mi le descompune. Ma ghideaza catre insule si mi le scufunda. Nu ma lasa sa dorm. Instrumentele mele pentru a o combate sunt slabe si uneori se dovedesc total ineficiente. Cateodata mi-e rusine cu ea, de exemplu cand aud ca e o boala a societatii, ca sunt homo psychologicus, ca imi exacerbez subiectivitatea. Sunt si mandra de ea, atunci cand mi se vand clisee: “Trebuie sa iti gasesti o certitudine, un punct de reper”, “Trebuie sa astepti barbatul potrivit” sau “Oamenii insulta din pasiune”. Dar imi lichefiaza totul, ma face straina si neincrezatoare in mine uitandu-ma la mine, si incapabila, neputincioasa, subminata. Ma gandesc cat timp mai am pana sa ma ajunga…oare un an? o luna? Si ce sa fac in timpul asta, cu ea aici tot timpul pandindu-ma? As putea sa imi cos nasturii de la geaca intre timp, si sa ascult muzica.
Luana in marele oras
O zi perfecta. De dimineata am mers la scoala. Am fost atenta la cursuri si am fost incantata de cate lucruri nu stiu inca si ce efort trebuie sa depun sa cresc. Mi-a dat un fior de placere simtit ca un ghem moale in zona diafragmei. Apoi am mancat la cantina studenteasca. Am ramas fascinata de precizia si rapiditatea miscarilor cu care cele 2 maini, avansand pana dupa gemuletul lor, aparent fara alt stapan decat un tors in halat alb, o luau inaintea bandei rulante. Inlaturau deseurile anorganice de pe tavile devastate de alte zeci de maini lacome si rapide, cateva minute mai devreme. “Un dans de oda adusa proletariatului fara fata!”, m-am gandit ironic, apoi am reintrat in conversatia entuziasta a colegilor mei. Dupa masa am mers in parcul de langa castel. Mi-am aprins o tigara si m-am intins pe iarba. Am povestit cu colega mea despre dragoste. M-a incalzit o incantare si inflacarare marunta in aceeasi zona a diafragmei. In drumul spre casa, trecand pe langa piata unde ramane mirosul pestelui chiar dupa ce tarabele au fost stranse, mi-am adus aminte cum gazda mea si fetita ei spun in fiecare miercuri dupa-masa, trecand pe-acolo: “Ce miros de peste!”
Ajunsa in sfarsit acasa, am facut un dus si am mancat o portocala enorma.
Ar indrazni sa ma critice cineva pentru viata citadina si lipsita de semnificatii? I-as acuza de nostalgie pentru o falsa epoca de aur. Am avut permanent placuta placere a sensului.
Despre noua mea viata: Convietuirea
Il cattivo e bello: Daca tot nu vrei sa te culci cu mine lasa-ma sa iti daruiesc macar un orgasm. Iti fac un serviciu, ca si cand te-ai masturba. Gratis.
Luana: Ma dezgusti!
Il Strano e brutto: Astazi nu pot sa raspund pozitiv la solicitarea de a ne intalni. Sunt ocupat. Mesajul tau de ieri imi amintea sa iti precizez care este reteaua radiofonica ce difuzeaza cantecele de epoca italiane? Dar din pacate eram intr-o reuniune, si nu am indeplinit cererea.
Luana: Nu ma parasi!
Si asa, fumand si tot faurindu-si niste personaje si mai grozave, convietuia Luana cu depresia.
Despre noua mea viata: Stapanirea orasului
12:30. Conform tabelei cu programul tramvaiului nr. 2 as avea de asteptat maxim 20 minute pentru urmatorul tramvai. Strada pustie, ceata si frig. Evident, dupa 10 minute imi aprind o tigara, stiind ca asa voi face tramvaiul sa vina. Si, negresit, soseste. Vrum vrum vrum…gol…se opreste in statie in fata mea:
Luana – Ma scuzati, in cat timp pleaca tramvaiul?
Vatmanul – Termina-ti linistita tigara, cand esti gata plecam.
Fumez 80%, ma urc vesela in hardughia de lemn.
Vatmanul – Andiamo?
Luana – Si, andiamo!
Si masinaria isi pune suruburile in miscare spre centru…
Despre noua mea viata: Personajul pozitiv (Il Strano e Brutto)
- Stiti, doamna, chiar vroiam sa va atrag atentia asupra unui aspect oarecum deranjant…nu, nu atat pentru mine si pentru munca mea, cat in acelasi timp, de fapt in mai mare masura pentru Biblioteca Trivulziana…Stiti cartea pe care am publicat-o, eu, o aveti si dumneavoastra aici in biblioteca, care de altfel a fost rezultatul unei munci neostenite si de altfel de care sunt si destul de multumit, ca abordare istorico-filologica, ca prestanta, ma rog…a fost si un pic subiectul unor anumite critici deoarece am indraznit sa ii dau un nume de altfel destul de metaforic, nu…atunci asa mi s-a parut, dar si acum, “In cautarea tramvaiului pierdut”…Dar nu, nu despre asta e vorba ci tocmai, as fi vrut ca descoperirea mea, pe care am facut-o aici, la dumneavoastra in biblioteca, mai tineti minte, acum ceva vreme, sa fi fost in anii 80…da…asa este chiar amica mea, sa v-o prezint, Luana…
- Buna ziua, Luana, incantata.
- Negroni, incantata.
- Chiar, anecdotic, amica mea avea 2 ani poate…da stiti, ea e din 82…atunci, in vremea respectiva descoperisem la dumneavoastra aceasta lista, extrem de bine facuta, cu toate tramvaiele in circulatie la inceputul secolului la Milano…si pana la urma totul a pornit de-acolo…ideea este ca de curand a aparut o carte, frumoasa, frumos ilustrata, unui ochi profan i-ar putea parea chiar o lucrare de calitate, insa nu doar ca abordarea este una superficiala, insa acest domn, autorul cartii, un oarecare, nici nu o sa va spun cum il cheama, nu vreau sa ma leg de un nume…isi atribuie o descoperire pe care in primul rand o facusem eu inainte si apoi nu ar fi putut-o face decat aici…pentru ca din cate stiu eu este unica biblioteca ce detine acea lista…si va dati seama, nu doar ca mi-a facut mie o nedreptate, desigur oricine vrea sa-i fie apreciata munca, dar nici macar asta nu ma deranjeaza cat faptul ca nu putea sa fi gasit lista aceasta decat aici, sursa pe care el nu o divulga…va dati seama doamna, ar fi trebuit sa mentioneze biblioteca macar…desigur acest personaj, daca socotim toate recomandarile, asta ca sa nu le spun vulgar pile, nici nu ma mira ca a avut parte de o editare asa de profesionista… va dati seama, cu toate jocurile politice din spate…Abruzzi, noul presedinte al Agentiei de Transporturi Milaneze…stiti si dumneavoastra…da…
- Vai, imi pare foarte rau sa aud asta…intr-adevar este o nedreptate…stiti in ziua de astazi asa se intampla peste tot…vai si jocurile astea politice…chiar astazi m-am gandit la dumneavoastra, stiti ca au reconditionat tramvaiele acelea…da…chiar si in zona unde locuiesc circula insa au pus un panou explicativ cu istoria acestora…ma indoiesc ca ar putea si corecte…si dumneavoastra, care sunteti asa un expert…dar de ce nu va convoaca, ATM-ul ar trebui sa se bucure de expertiza unor oameni ca dumneavoastra…
- Da, stiti doamna, da desigur ar fi bine, dar si ei ma cunosc, si eu, sincer, intotdeauna am incercat sa imi pastrez independenta…in mijlocul tututor jocurilor politice desigur….da, da, totusi…si stiti si dumneavoastra (voce puternica, dar indignata) puterea intelectualului a fost intotdeauna atat de fragila…
- Da, intotdeauna cei cu adevarat experti, in zilele noastre, mai ales aceia…vai…din pacate sunt lasati la o parte…imi pare foarte rau sa aud, dottore…
- Oricum, haideti, sa lasam toate astea deoparte, vroiam sa va rog, per cortesia, dumneavoastra fiind aici, ati putea sa va uitati daca domnul acela ar fi accesat cumva lista respectiva…doar ca sa ma conving, desigur…stiu ca este un diletant…insa…se chiama Brunzini….poate ca…
- Desigur, da, inteleg, dar stiti, oricum in perioada aceasta suntem si foarte incarcati, cel mai bine sa veniti dumneavoastra, desigur stiti mai bine exact ce volume, ati gasi imediat…
- Da, da, sigur, oricum pe-aici ajung destul de des pentru pretioasele surse bibliografice, desigur doamna, atunci ramane asa, va multumesc din suflet…si sa speram ca in viitor, si aceasta biblioteca, scumpa mie mai mult decat altele, o sa fie corect mentionata in lucrarile de specialitate, mai ales ca…
- Da dottore, sa speram…cu toate ca in ziua de azi…da, multumesc si eu. O zi frumoasa…
Despre noua mea viata: Comunicarea saptamanala cu parintii, la ora stabilita
- Draga mea, tatal tau nu a ajuns, e la pescuit, da stii ca te iubeste.
- Stiu, il iubesc tocmai fiindca e la pescuit.
